Biblia

Căutare

18411 rezultate pentru: or

• Judecătorii 20:36 - Atunci au văzut fiii lui Veniamin că sunt înfrânţi; căci Israeliţii nu se retrăgeau din faţa fiilor lui Veniamin, decât pentru că se bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază împotriva Ghibeii.
• Judecătorii 20:46 - Iar toţi fiii lui Veniamin care au căzut în ziua aceea au fost douăzeci şi cinci de mii, purtători de sabie, şi toţi aceştia erau oameni voinici.
• Judecătorii 20:48 - Iar Israeliţii s-au întors la fiii lui Veniamin şi i-au lovit cu sabia în cetate: şi oameni şi vite şi tot ce au întâlnit în toate cetăţile şi toate cetăţile ce-au întâlnit în cale le-au ars cu foc.
• Judecătorii 21:1 - Şi s-au jurat Israeliţii în Miţpa, zicând: "Nimeni din noi să nu-şi dea fetele sale de sorii după fiii lui Veniamin".
• Judecătorii 21:2 - Apoi a venit poporul la Betel şi a stat acolo până seara înaintea lui Dumnezeu, şi a ridicat glasul său şi a plâns cu jale mare,
• Judecătorii 21:4 - Iar a doua zi s-a sculat poporul de dimineaţă şi a făcut acolo jertfelnic şi a adus arderi de tot şi jertfe de izbăvire.
• Judecătorii 21:5 - Apoi au zis fiii lui Israel: "Cine oare n-a venit la adunarea ce s-a ţinut înaintea Domnului dintre toate seminţiile lui Israel ?" Căci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină înaintea Domnului în Miţpa şi se zisese că aceia să fie daţi morţii.
• Judecătorii 21:6 - Şi s-au înduioşat fiii lui Israel faţă de Veniamin, fratele lor, zicând: "Acum s-a tăiat o seminţie din Israel.
• Judecătorii 21:7 - Ce vom face pentru a găsi femei celor care au rămas, deoarece ne-am jurat înaintea Domnului să nu le dăm femei din fetele noastre ?
• Judecătorii 21:9 - Şi s-a cercetat poporul şi iată nu era acolo nici unul din locuitorii Iabeşului din Galaad.
• Judecătorii 21:10 - Atunci a trimis acolo obştea douăsprezece mii de oameni, bărbaţi voinici şi le-a dat poruncă, zicând: "Mergeţi şi loviţi pe locuitorii din Iabeşul Galaadului cu sabia, şi femeile, şi copiii.
• Judecătorii 21:11 - Şi iată ce să mai faceţi: pe orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut bărbat, să-i daţi pieirii, iar fetele lăsaţi-le cu viaţă". Şi aşa au făcut.
• Judecătorii 21:12 - Şi au găsit ei printre locuitorii din Iabeşul Galaadului patru sute de fete care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la Şilo, care e în pământul Canaan.
• Judecătorii 21:13 - Atunci toată obştea a trimis să grăiască fiilor lui Veniamin care erau la stânca lui Rimon şi să le vestească pace.
• Judecătorii 21:14 - Şi s-au întors fiii lui Veniamin la Israeliţi şi Israeliţii le-au dat soţii din femeile rămase în viaţă din Iabeşul Galaadului. Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
• Judecătorii 21:15 - Poporul însă jelea după Veniamin, că Domnul n-a păstrat în întregime seminţiile lui Israel.
• Judecătorii 21:17 - Apoi au zis: "Pământul de moştenire să rămână în întregime fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminţia lui din Israel.
• Judecătorii 21:20 - Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin şi au zis: "Mergeţi şi pândiţi din vii
• Judecătorii 21:21 - Şi băgaţi de seamă când vor ieşi fetele din Şilo să joace la horă; atunci să ieşiţi din vii şi să vă luaţi femei din fetele din Şilo şi mergeţi în pământul lui Veniamin.
• Judecătorii 21:22 - Iar când vor veni părinţii lor sau fraţii lor cu plângere la noi, noi le vom zice: "Iertaţi-i pentru noi, căci noi n-am luat în război femei pentru fiecare dintre ei şi nici voi nu le-aţi dat; acum şi voi sunteţi de vină".
• Judecătorii 21:23 - Şi fiii lui Veniamin aşa au şi făcut şi şi-au luat femei după numărul lor din cele ce erau la horă şi pe care ei le-au răpit şi s-au dus înapoi în moştenirea lor şi au zidit cetăţi şi au început să trăiască în ele.
• Rut 1:1 - În zilele acelea, când cârmuiau în Israel judecătorii, s-a întâmplat foamete pe pământ. Atunci un om din Betleemul lui Iuda s-a dus cu femeia sa şi cu cei doi feciori ai săi să locuiască în şesul Moabiţilor.
• Rut 1:2 - Numele omului aceluia era Elimelec; pe femeia sa o chema Noemina, iar numele celor doi feciori ai lor erau Mahlon şi Chilion. Aceştia erau Efrateni din Betleemul lui Iuda şi, venind în şesul Moabiţilor, au rămas acolo.
• Rut 1:3 - După un timp Elimelec, bărbatul Noeminei, a murit ea a rămas cu cei doi feciori ai săi.
• Rut 1:4 - Aceştia şi-au luat soţii dintre moabitence: numele uneia era Orfa, iar numele celeilalte era Rut. Aceştia au trăit acolo ca la zece ani.
• Rut 1:5 - După aceea au murit amândoi feciorii ei, Mahlon şi Chilion şi a rămas femeia aceea şi fără bărbatul său şi fără cei doi feciori ai săi.
• Rut 1:6 - Atunci s-a hotărât ea cu nurorile sale să se întoarcă din şesul Moabiţilor, căci auzise ea în şesul Moabiţilor că Dumnezeu a cercetat pe poporul Său şi i-a dat pâine.
• Rut 1:7 - Deci a plecat ea din locul acela în care trăia, împreună cu cele două nurori ale sale. Dar mergând ele pe cale, pentru a se întoarce în pământul lui Iuda,
• Rut 1:8 - Noemina a zis către cele două nurori ale sale: "Întoarceţi-vă şi vă duceţi fiecare la casa mamei voastre; şi să facă Domnul milă cu voi, cum aţi făcut şi voi cu cei morţi şi cu mine !
• Rut 1:10 - Au zis: "Nu, ci ne vom întoarce împreună la poporul tău !"
• Rut 1:11 - Noemina însă a zis: "Întoarceţi-vă, fiicele mele, de ce să mergeţi voi cu mine ? Au doară mai am eu feciori în pântecele meu care să vă poată fi bărbaţi ?
• Rut 1:13 - Aţi putea voi oare aştepta până vor creşte ? Puteţi voi oare să întârziaţi să nu vă măritaţi ? Nu, fiicele mele; mie îmi pare foarte rău de voi, căci mâna Domnului m-a apăsat".
• Rut 1:14 - Atunci ele din nou şi-au ridicat glasul şi au început a plânge. Apoi Orfa şi-a luat rămas bun de la soacra sa şi s-a întors la poporul său, iar Rut a rămas cu ea.
• Rut 1:15 - Şi a zis Noemina către Rut: "Iată cumnata ta s-a întors la poporul său şi la dumnezeii săi. Întoarce-te şi tu după cumnata ta !"
• Rut 1:16 - Iar Rut a zis: "Nu mă sili să te părăsesc şi să mă duc de la tine; căci unde te vei duce tu, acolo voi merge şi eu şi unde vei trăi tu, voi trăi şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
• Rut 1:17 - Unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Orice-mi va face Domnul, numai moartea mă va despărţi de tine !"
• Rut 1:20 - Iar ea zicea: "Nu mă mai numiţi Noemina, ci numiţi-mă Mara, pentru că amărăciune mare mi-a trimis Atotţiitorul.
• Rut 1:21 - Îndestulată am ieşit eu de aici, iar Domnul m-a întors cu mâinile goale. La ce să mă mai numiţi Noemina, când Domnul m-a făcut să sufăr şi Atotţiitorul mi-a trimis necaz ?"
• Rut 1:22 - Aşa s-a întors Noemina cu nora sa Rut moabiteanca, venind din şesul Moabiţilor şi au intrat în Betleem pe la începutul secerişului orzului.
• Rut 2:3 - Şi plecând ea, s-a dus în ţarină să adune spice de pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că acea parte de ţarină era a lui Booz, din neamul lui Elimelec.
• Rut 2:4 - Şi iată a venit Booz de la Betleem şi a zis către secerători: "Domnul să fie cu voi !" Iar aceştia i-au răspuns: "Domnul să te binecuvânteze !"
• Rut 2:5 - Apoi a zis Booz către sluga sa, care era pusă peste secerători: Cine este această femeie tânără ?"
• Rut 2:6 - Iar sluga care era pusă peste secerători a răspuns şi a zis: "Această femeie tânără este moabiteanca aceea care a venit cu Noemina din ţara Moabiţilor.
• Rut 2:7 - Ea m-a rugat: "Voi culege şi voi aduna spice printre snopi pe urma secerătorilor. Şi se află aici de azi dimineaţă şi acasă şade foarte puţin".
• Rut 2:9 - Să ai înaintea ochilor tăi ţarina unde seceră ele şi să mergi după ele. Iată am poruncit slugilor mele să nu te atingă. Când vei vrea să bei, mergi şi bea de unde beau slugile mele".
• Rut 2:11 - Răspuns-a Booz şi i-a zis: "Mie mi s-au spus toate cele ce ai făcut tu cu soacra ta, după moartea bărbatului tău, că ţi-ai lăsat pe tatăl tău şi pe mama ta şi tara ta de naştere şi ai venit la poporul pe care nu l-ai cunoscut nici ieri, nici alaltăieri.
• Rut 2:13 - Iar ea a zis: "Domnul meu, fie să am milă înaintea ochilor tăi ! Tu m-ai mângâiat şi ai vorbit după inima roabei tale, deşi nu sunt măcar ca una din slujnicele tale !"
• Rut 2:14 - Atunci Booz a zis către ea: "E vremea prânzului; vino de mănâncă pâine şi-ţi moaie bucătura în oţet". şi a şezut lângă secerători, iar el i-a dat pâine şi ea a mâncat şi sa săturat şi i-a mai şi rămas.
• Rut 2:15 - Apoi s-a sculat şi s-a apucat de strâns. Iar Booz a dat poruncă slugilor sale, zicând: "Lăsaţi-o să adune şi printre snopi şi să nu o stânjeniţi !
• Rut 2:17 - Şi aşa a adunat ea în ţarină până seara şi a bătut cele adunate şi i-a ieşit aproape o efă de orz.