Biblia

Căutare

1335 rezultate pentru: muri

• 1 Paralipomena/1 Cronici 2:24 - După ce a murit Heţron, Caleb a intrat la Efrata, femeia lui Heţron, tatăl său, care a născut pe Aşur, tatăl lui Tecoa.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 2:30 - Fiii lui Nadab au fost: Seled şi Efraim. Dar Seled a murit fără copii.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 2:32 - Fiii lui Iada, fratele lui Şamai, au fost Ieter şi Ionatan. Ieter a murit fără copii.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 4:38 - Aceşti numiţi mai sus au fost căpetenii neamurilor lor, iar casa tatălui lor s-a împărţit în multe ramuri.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 5:24 - Iată capii de familie cei mai însemnaţi ai lor: Efer, Işei, Eliel, Azriel, Ieremia, Hodavia şi Iahdiel, bărbaţi puternici, bărbaţi vestiţi, căpetenii ale neamurilor lor.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 6:19 - Fiii lui Merari au fost: Mahli şi Muşi. Iată urmaşii lui Levi după neamurile lor.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 7:4 - Ei, după familiile lor şi după neamurile lor, aveau oştire de treizeci şi şase de mii de oameni, pentru că ei au avut multe femei şi mulţi copii.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 7:5 - Iar fraţii lor, în toate neamurile lui Isahar, aveau oameni de luptă optzeci şi şapte de mii, înscrişi în tăbliţele cele cu spiţa neamului.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 7:9 - În tăbliţele cu spiţa neamului sunt înscrişi din aceştia, după familiile şi după neamurile lor, oameni războinici douăzeci de mii şi două sute.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 9:1 - Aşa au fost număraţi după neamurile lor toţi Israeliţii şi iată sunt înscrişi în cartea regilor lui Israel. Iar Iudeii, pentru fărădelegile lor, au fost duşi în Babilon.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 9:9 - Şi fraţii lor, după neamurile lor: nouă sute cincizeci şi şase. Aceşti bărbaţi erau capi de familie în neamul lor.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 10:5 - Văzând purtătorul de arme că Saul a murit, s-a aruncat şi el în sabia sa.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 10:6 - Aşa a murit Saul cu cei trei fii ai lui şi toată casa a murit împreună cu el.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 10:7 - Când au văzut Israeliţii, care erau în vale, că fug toţi şi că Saul şi fiii lui au murit, au lăsat cetăţile lor şi au fugit în toate părţile, iar Filistenii au venit şi s-au aşezat în ele.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 10:13 - Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare
• 1 Paralipomena/1 Cronici 12:28 - Şi Ţadoc, un tânăr voinic cu neamurile lui douăzeci şi două de căpetenii.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 13:10 - Atunci S-a mâniat Domnul pe Uza şi l-a lovit, pentru că şi-a întins mâna spre chivot; şi el a murit acolo pe loc înaintea lui Dumnezeu.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:8 - "Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile Lui !
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:15 - Aduceţi-vă aminte de aşezământul Lui, de făgăduinţa dată pentru mii de neamuri.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 16:28 - Daţi Domnului, neamuri păgâne, daţi Domnului slavă şi cinste !
• 1 Paralipomena/1 Cronici 19:1 - După aceasta a murit Nahaş, regele Amoniţilor, şi în locul lui s-a făcut rege fiul său.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 21:14 - Atunci a trimis Domnul molimă asupra lui Israel şi au murit şaptezeci de mii de Israeliţi.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 23:22 - Eleazar însă a murit şi n-a avut feciori, ci numai fete şi le-au luat de soţii fiii lui Chiş, verii lor.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 24:2 - Nadab şi Abiud au murit înainte de tatăl lor, iar copii n-au avut şi de aceea au preoţit numai pe Eleazar şi Itamar.
• 1 Paralipomena/1 Cronici 29:28 - Şi a murit la adânci bătrâneţe, sătul de viaţă, de bogăţie şi de slavă, iar în locul lui s-a făcut rege Solomon, fiul său.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 10:18 - Atunci regele Roboam a trimis împotriva lor pe Adoniram, care era căpetenie peste strânsul dărilor; dar fiii lui Israel l-au bătut cu pietre şi el a murit. Iar regele Roboam s-a grăbit să se suie în carul său, ca să fugă la Ierusalim.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 12:15 - Faptele lui Roboam, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în amintirile lui Şemaia proorocul şi ale lui Ido văzătorul în spiţele neamurilor. Roboam a purtat războaie cu Ieroboam în toate zilele vieţii lor.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 13:20 - După aceea Ieroboam n-a mai avut putere să se împotrivească în toate zilele lui Abia. Şi l-a lovit Domnul şi a murit.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 15:5 - În acele vremuri n-a avut pace, nici cel ce ieşea, nici cel ce intra, căci mari tulburări au fost între toţi locuitorii ţărilor;
• 2 Paralipomena/2 Cronici 16:13 - Şi a răposat Asa cu părinţii săi şi a murit în anul al patruzeci şi unulea al domniei lui.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 18:34 - În acea zi, lupta a fost crâncenă şi regele lui Israel a stat în car în faţa Sirienilor până seara, iar la asfinţitul soarelui a murit.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 21:19 - Aşa s-a trecut zi cu zi, una după alta; iar la sfârşitul anului al doilea, din pricina bolii lui, au ieşit din el toate măruntaiele şi a murit în cele mai grozave chinuri. La înmormântarea lui poporul nu i-a mai ars aromate, cum făcuse pentru părinţii lui.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 21:20 - El a fost de treizeci şi doi de ani când s-a făcut rege şi opt ani a domnit în Ierusalim; şi a murit neplâns şi l-au îngropat în cetatea lui David; însă nu în gropniţele regilor.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 22:10 - Căci Atalia, mama lui Ohozia, văzând că a murit fiul ei, s-a sculat şi a stârpit toată sămânţa de rege din casa lui Iuda.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 24:15 - Apoi a îmbătrânit Iehoiada şi a murit sătul de zile, căci era de o sută treizeci de ani când a murit.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 24:25 - Iar după ce s-au retras Sirienii de la el, rămânând el greu bolnav, slujitorii lui au uneltit împotriva lui, din cauza sângelui fiului lui Iehoiada preotul; şi l-au ucis în patul lui şi aşa a murit. Şi l-au înmormântat în cetatea lui David, însă nu l-au îngropat în mormântul regilor.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 25:5 - Apoi a adunat Amasia pe cei din Iuda şi i-a aşezat după neamurile cele după tată sub comanda căpeteniilor peste mii şi a căpeteniilor peste sute, pe toţi ai, lui Iuda şi ai lui Veniamin; şi i-a socotit de la vârsta de douăzeci de ani în sus şi a găsit trei sute de mii de oameni voinici care erau în stare să meargă la război şi să poarte suliţă şi scut.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 35:4 - Şi vă rânduiţi după neamurile voastre părinteşti şi după cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel şi cum a scris Solomon, fiul lui;
• 2 Paralipomena/2 Cronici 35:5 - Aşezaţi-vă în locaşul sfânt după cetele voastre între fiii poporului, fraţii voştri, şi după cetele în care sunt împărţiţi leviţii, după neamurile lor.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 35:24 - Şi l-au luat slugile lui din car şi l-au aşezat în alt car care-l avea el şi l-au dus la Ierusalim. Şi a murit şi a fost înmormântat cu părinţii săi. Şi tot Iuda şi Ierusalimul l-au jelit pe Iosia.
• 2 Paralipomena/2 Cronici 36:4 - Iar peste Iuda şi Ierusalim, regele Egiptului a pus rege pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim; iar pe Ioahaz, fratele lui, l-a luat Neco şi l-a dus în Egipt şi a murit acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul şi aurul cerut. De atunci a început tara să plătească bir după cuvântul lui Faraon şi fiecare, după puterea ce avea, cerea argint şi aur de la poporul ţării pentru bir, care era trimis Faraonului Neco.
• Neemia 5:9 - "Nu faceţi bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblaţi în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturaţi ocara neamurilor vrăjmaşe nouă ?
• Neemia 8:8 - Ei citeau lămurit bucăţi din cartea legii lui Dumnezeu, iar bucăţile citite le lămureau şi poporul înţelegea cele ce se citeau.
• Estera 2:10 - Estera însă n-a spus nimic nici de poporul său, nici de neamurile sale, pentru că Mardoheu îi dăduse poruncă să nu spună.
• Estera 3:13 - Scrisorile s-au trimis prin ştafete în toate ţările regelui, ca să ucidă, să piardă şi să nimicească pe toţi Iudeii, mic şi mare, copii şi femei, într-o singură zi, şi anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: "Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci şi şapte de ţări şi căpeteniilor şi slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare şi stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândeţe şi cu linişte, am voit să fac viaţa supuşilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace şi uşor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toţi dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa noastră şi care a dovedit cea mai deplină credincioşie, pentru care a dobândit cinstea de a şedea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaş, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteşte poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotriveşte pururea oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiţi pe toţi, cu femei şi cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă şi cruţare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel aceşti oameni vrăjmaşi şi astăzi, ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viaţă paşnică şi netulburată până în sfârşit.
• Estera 5:1 - După trei zile de rugăciune Estera şi-a dezbrăcat hainele cele de jale şi s-a îmbrăcat în cele de regină şi, făcându-se strălucită şi chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător şi mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ţinea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseţii sale şi faţa sa era veselă ca şi cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la uşa regelui. Regele şedea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul uşii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur şi în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-şi faţa înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie straşnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la faţă din pricina slăbiciunii ce i-a venit şi s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoţea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în braţele sale, până ea şi-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: "Ce ai Estera ? Eu sunt fratele tău ! Linişteşte-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te !"
• Estera 10:3 - De asemenea e arătat acolo că iudeul Mardoheu era al doilea după regele Artaxerxe, mare înaintea Iudeilor şi iubit între mulţimile fraţilor săi, căci căuta binele poporului său şi vorbea în folosul neamului lui. Şi zicea Mardoheu: "De la Dumnezeu a fost aceasta, că eu mi-am adus aminte de visul pe care l-am visat despre aceste întâmplări, că n-a rămas neîmplinit nimic din el. Izvorul cel mic s-a făcut râu mare şi a fost lumină, soare şi mulţime de apă; acest râu este Estera, pe care şi-a luat-o de femeie regele şi a făcut-o regină. Iar cei doi balauri sunt eu şi Aman. Popoarele sunt cei ce s-au unit să stârpească numele Iudeilor; iar poporul meu sunt Israeliţii, care au strigat către Dumnezeu şi au fost izbăviţi. A izbăvit Dumnezeu pe poporul Său şi ne-a izbăvit Domnul din toate relele acestea. Săvârşit-a Dumnezeu semne şi minuni mari, cum n-au fost printre neamuri. Aşa a rânduit Dumnezeu doi sorţi: unul pentru poporul lui Dumnezeu, iar celălalt pentru neamuri. Aceşti doi sorii au ieşit în ceasul, la vremea şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi a tuturor neamurilor. Atunci şi-a adus aminte Domnul de poporul Său şi a dat dreptate moştenirii Sale. Aceste zile ale lunii lui Adar, adică a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni, se vor prăznui veşnic cu alai, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu în poporul Său Israel. în anul al patrulea al domniei lui Ptolomeu şi a Cleopatrei, Dositei, care se spune că a fost preot şi levit şi Ptolomeu, fiul său, au adus în Alexandria această scrisoare despre Purim. Această scrisoare se spune că a tâlcuit-o Lisimah, fiul lui Ptolomeu, care fusese la Ierusalim.
• Iov 1:19 - Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste".
• Iov 3:11 - De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele ? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei ?
• Iov 6:24 - Fiţi învăţătorii mei şi eu voi tăcea; lămuriţi-mă unde este păcatul meu !