Biblia

Căutare

12474 rezultate pentru: ei

• Iov 26:12 - Cu puterea Lui El a despicat marea şi cu înţelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
• Iov 27:14 - Dacă fiii săi sunt numeroşi, sunt pentru tăişul sabiei şi odraslele lui nu au atâta pâine cât să se sature:
• Iov 27:18 - Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi ca o colibă pe care şi-o face un pândar.
• Iov 28:19 - Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea şi cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată !
• Iov 28:21 - Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită şi de pasărea cerului.
• Iov 28:23 - Dumnezeu îi cunoaşte drumul şi numai El este Cel ce ştie locuinţa ei.
• Iov 29:4 - De ce nu sunt încă o dată ca în zilele toamnei mele, când Dumnezeu ţinea parte cortului meu,
• Iov 29:5 - Când Cel Atotputernic era încă cu mine şi împrejurul meu stăteau feciorii mei,
• Iov 29:8 - Tineretul, văzându-mă, se ascundea cu sfială, iar cei bătrâni se ridicau în picioare şi rămâneau aşa.
• Iov 29:12 - Fiindcă scăpam de pieire pe cel sărman care striga după ajutor şi pe orfanul fără sprijin.
• Iov 29:13 - Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi şi umpleam de bucurie inima văduvei.
• Iov 29:20 - Slava mea va întineri neîncetat şi arcul meu se va înnoi în mâna mea.
• Iov 29:22 - După ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic şi cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură.
• Iov 29:25 - Le arătam care este dreapta cale şi stăteam mereu în fruntea lor, stăteam ca un împărat, între ostaşii săi şi, oriunde-i duceam, ei veneau după mine.
• Iov 30:1 - Iar acum am ajuns de batjocură pentru cei mai tineri decât mine şi pe ai căror părinţi îi preţuiam prea puţin, ca să-i pun alături cu câinii turmelor mele.
• Iov 30:3 - Din pricina sărăciei şi a foametei înspăimântătoare, ei mânţcau rădăcini din locuri uscate şi mama lor era câmpia pustie şi jalnică.
• Iov 30:4 - Ei culegeau ierburi de prin mărăcini şi pâinea lor era rădăcina de ienupăr.
• Iov 30:5 - Erau goniţi din mijlocul oamenilor şi după ei lumea urla ca după nişte hoţi.
• Iov 30:8 - Neam de oameni ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din ţară !
• Iov 30:11 - Cel ce şi-a deznodat ştreangul robiei mă asupreşte şi tot aşa cel ce şi-a scos zăbalele din gură.
• Iov 30:13 - Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi nimeni nu le este stavilă.
• Iov 30:14 - Ca printr-o spărtură largă, ei dau iureş şi în dărâmături se tăvălesc.
• Iov 30:17 - Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite şi nervii mei nu ştiu de odihnă.
• Iov 31:1 - Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam.
• Iov 31:4 - Nu vede, oare, Dumnezeu căile mele şi nu numără El toţi paşii mei ?
• Iov 31:7 - Dacă paşii mei s-au abătut de la calea cea dreaptă şi inima mea a fost târâtă de ochii mei, iar de mâinile mele s-a lipit vreo murdărie,
• Iov 31:8 - Atunci altul să mănânce ceea ce eu semăn şi vlăstarii mei să fie scoşi din rădăcină !
• Iov 31:9 - Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu,
• Iov 31:13 - Dacă aş fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, în socotelile lor cu mine,
• Iov 31:15 - Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu ? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcătuit în pântece ?
• Iov 31:20 - Nu mă binecuvântau coapsele lui şi nu-l încălzea lâna mieilor mei ?
• Iov 31:22 - Atunci să cadă umărul meu din încheietură şi braţul meu să se dezlege de osul celălalt !
• Iov 31:23 - Dar eu mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi înaintea măreţiei Lui nu puteam să stau.
• Iov 31:35 - O, cine, îmi va da pe cineva care să mă asculte ? Iată aici iscălitura mea ! Cel Atotputernic să-mi răspundă ! Iar învinuirea scrisă de potrivnicii mei,
• Iov 31:37 - Îi voi da socoteală de toţi paşii mei, ca un principe mă voi înfăţişa înaintea Lui.
• Iov 32:1 - Astfel, aceşti trei bărbaţi nu mai răspunseră nimic lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
• Iov 32:3 - Şi iarăşi se aprinse mânia lui împotriva celor trei prieteni ai lui Iov, fiindcă ei nu găseau nici un răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.
• Iov 32:4 - Elihu însă aşteptase pe când ei vorbeau cu Iov, fiindcă ei erau mai în vârstă decât Elihu.
• Iov 32:5 - Dar când a văzut el că nu mai este nici un răspuns în gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mânia lui.
• Iov 32:9 - Nu cei bătrâni sunt înţelepţi şi nici moşnegii nu sunt cei ce înţeleg totdeauna dreptatea.
• Iov 32:14 - Astfel, nu voi pune înainte nişte cuvinte ca acestea şi nu-i voi răspunde cu temeiurile voastre.
• Iov 32:15 - Ei au fost opăriţi, n-au mai răspuns nimic, cuvintele le-au fugit din gură
• Iov 32:16 - Şi eu am aşteptat ! Dar pentru că ei nu mai vorbesc, fiindcă au stat pe loc şi nu mai răspund,
• Iov 33:11 - El pune picioarele mele în butuci şi pândeşte toţi paşii mei !"
• Iov 33:15 - Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor.
• Iov 33:19 - De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
• Iov 33:23 - Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei,
• Iov 33:28 - Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă lumina".
• Iov 33:29 - Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul,
• Iov 33:30 - Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor vii.