Căutare

Marcu - Capitolul 12

• Marcu 12:1 - Şi a început să le vorbească în pilde: Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
• Marcu 12:2 - Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei.
• Marcu 12:3 - Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.
• Marcu 12:4 - Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.
• Marcu 12:5 - Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele: pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.
• Marcu 12:6 - Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
• Marcu 12:7 - Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră.
• Marcu 12:8 - Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
• Marcu 12:9 - Ce va face acum stăpânul viei ? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.
• Marcu 12:10 - Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o: "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului ?
• Marcu 12:11 - De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri".
• Marcu 12:12 - Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.
• Marcu 12:13 - Şi au trimis la El pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt.
• Marcu 12:14 - Iar ei, venind, I-au zis: Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu ? Să dăm sau să nu dăm ?
• Marcu 12:15 - El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiţi ? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.
• Marcu 12:16 - Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus: Al cui e chipul acesta în inscripţia de pe el ? Iar ei I-au zis: Ale Cezarului.
• Marcu 12:17 - Iar Iisus a zis: Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi se mirau de El.
• Marcu 12:18 - Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând:
• Marcu 12:19 - Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui.
• Marcu 12:20 - Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş.
• Marcu 12:21 - Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea.
• Marcu 12:22 - Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia.
• Marcu 12:23 - La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia ? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.
• Marcu 12:24 - Şi le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu ?
• Marcu 12:25 - Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.
• Marcu 12:26 - Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov" ?
• Marcu 12:27 - Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi.
• Marcu 12:28 - Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate ?
• Marcu 12:29 - Iisus i-a răspuns că întâia este: "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn".
• Marcu 12:30 - Şi: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă.
• Marcu 12:31 - Iar a doua e aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.
• Marcu 12:32 - Şi I-a zis cărturarul: Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El.
• Marcu 12:33 - Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.
• Marcu 12:34 - Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe.
• Marcu 12:35 - Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David ?
• Marcu 12:36 - Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale".
• Marcu 12:37 - Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui ? Şi mulţimea cea multă Îl asculta cu bucurie.
• Marcu 12:38 - Şi le zicea în învăţătura Sa: Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,
• Marcu 12:39 - Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,
• Marcu 12:40 - Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.
• Marcu 12:41 - Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult.
• Marcu 12:42 - Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant.
• Marcu 12:43 - Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis: Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi.
• Marcu 12:44 - Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.