Căutare

Marcu - Capitolul 4

• Marcu 4:1 - Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
• Marcu 4:2 - Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea:
• Marcu 4:3 - Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
• Marcu 4:4 - Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
• Marcu 4:5 - Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.
• Marcu 4:6 - Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.
• Marcu 4:7 - Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.
• Marcu 4:8 - Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.
• Marcu 4:9 - Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.
• Marcu 4:10 - Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde.
• Marcu 4:11 - Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,
• Marcu 4:12 - Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.
• Marcu 4:13 - Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta ? Dar cum veţi înţelege toate pildele ?
• Marcu 4:14 - Semănătorul seamănă cuvântul.
• Marcu 4:15 - Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.
• Marcu 4:16 - Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
• Marcu 4:17 - Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
• Marcu 4:18 - Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul,
• Marcu 4:19 - Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.
• Marcu 4:20 - Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.
• Marcu 4:21 - Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat ? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic ?
• Marcu 4:22 - Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare.
• Marcu 4:23 - Cine are urechi de auzit să audă.
• Marcu 4:24 - Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.
• Marcu 4:25 - Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
• Marcu 4:26 - Şi zicea: Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,
• Marcu 4:27 - Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el.
• Marcu 4:28 - Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.
• Marcu 4:29 - Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul.
• Marcu 4:30 - Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui ?
• Marcu 4:31 - Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ;
• Marcu 4:32 - Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
• Marcu 4:33 - Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă.
• Marcu 4:34 - Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.
• Marcu 4:35 - Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt.
• Marcu 4:36 - Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.
• Marcu 4:37 - Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
• Marcu 4:38 - Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim ?
• Marcu 4:39 - Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci ! Încetează ! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare.
• Marcu 4:40 - Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?
• Marcu 4:41 - Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun ?